Constiinta si iubirea…

„Care poruncă este întâia dintre toate? îl întreabă ucenicii pe Iisus. Iubește pe Dumnezeu mai presus de orice și pe aproapele tău ca pe tine însuți”, le răspunse el. (Marcu 12, 28-31)

„Iubește și fă ce vrei!” (sfantul Augustin)

“Tot ce se săvârșește din iubire se petrece totdeauna dincolo de bine și de rău ”(F. Nietzsche)

Există multe teorii în spiritualitate și religie, fiecare cu adepții lor. Lumea e diversă și asta e charmul ei. Unele din aceste teorii Îl consideră pe Dumnezeu a fi conștiință, altele Îl consideră a fi iubire… Care e mai aproape de adevăr?

Ambele pentru simplul fapt că iubirea include conștiința, asa cum include tot. Iubirea acceptă toată creația sa, chiar și… dualitate existentă pe Pământ. Iubirea fiind prin natura ei superioară conștiinței. Pentru simplul fapt că din iubire s-a nascut tot.

Când Iisus a fost întrebat de ucenici săi care e cea mai importantă lege spirituală pe are ar trebui s-o respecte, el deși cunoștea bine scripturile nu le-a răspuns cu o trimiterea la cartile sfinte. Nu le-a vorbit de Legile primite de Moise pe muntele Sinai – cele 10 porunci – care erau niște învătături morale și ce se adresau conștiinței, ci le-a răspuns simplu: iubiți… pe Dumnezeu mai presus de orice, și pe aproapele ca pe voi înșivă…

El nu le-a dat legi, nu le-a vorbit despre conștiință, el le-a vorbit despre iubire.

Se spune despre Iisus că a venit pentru a aduce legea cea nouă și o dată cu venirea lui omenirea a intrat într-o altă epocă. Este adevarat pentru simplul fapt că iubirea este superioară conștiinței. Deși la prima vedere par asemenea, sau unul și același lucru, nu este așa. Dar sa înțelegem mai întâi ce este conștiința și ce este iubirea.

CE ESTE CONȘTIINȚA?

Conștiința este rațiune, intelect, este cea care desparte binele de rău în toate aspectele vieții. Este judecată și evaluare, este comparație și verdict. Este DUALITATE.

CUM S-A CREAT DUALITATEA LA NIVEL DE PLANETA PÂMĂNT

Legenda biblică contine în ea o explicatie pe înțelesul tuturor. Important e să știm să vedem dincolo de cuvinte, să mergem prin această poveste spre adevărata ei semnificație. Ce e conștiința? Este fructul interzis aflat în „Pomul cunoașterii binelui si răului”, unul din cei doi copaci sacri din grădina Eden (celalalt copac din rai fiind cel al vietii veșnice), copac din care au gustat Adam si Eva, la îndemnul șarpelui.

Era interzis, si totusi era la îndemâna lor. Din poveste se deduce clar că ei aveau liber arbitru, deci posibilitatea de a alege, de a-și manifesta voința, însă se mai poate deduce ceva, ceva mult mai important, fapt ignorat special de religii. Înainte de a mușca din măr, creațiile divine, nu aveau habar ce este binele si răul. Ei nu se hrăniseră cu fructele pomului. Deci ei nu aveau aceste noțiuni, și în consecință nu puteau distinge binele de rău. Nu aveau… conștiința binelui și răului…

De fapt ei NU erau înzestrati cu conștiință. Si de la acest adevar putem pune în discuție o altă problemă, dacă nu știau ce-i bine și ce-i rău, care este în fond păcatul lor? Marele păcat biblic de care se folosește biserica pentru a ține masele sub control. Pentru ce biserica ignoră spusele lui Iisus care ne vorbește despre iubire, nu despre legi și păcate? Ea amestecă legea veche cu legea nouă. Ei nu știu că Iisus a spus să nu pui vinul nou în burdufuri vechi?

În plus dacă ar fi considerat a fi ceva negativ sau rău, Creatorul ar fi păzit Pomul… Oare un părinte bun și-ar pune intenționat copiii în pericol? Sau le-ar lăsa otrava la îndemâna lor? Însă cine știe… poate că EL pur și simplu i-a provocat, mizând pe curiozitatea lor, și apoi i-a lăsat să alegă, avertizatii fiind în legătură cu ceea ce poate însemna experiența vieții, uneori durerosă. Pentru că viața este experiență, o experiență în care întâlnim inevitabil binele și răul. Din iubire EL ne-a avertizat, însă tot din iubire EL nu ne-a îngrădit libertatea. Știind că într-o zi, după ce vom experimenta DUALITATEA, ne vom întoarce la UNITATE, adică la IUBIRE.

CUM S-A CREAT CONȘTIINȚA?

Să nu uităm că Lucifer, creație divină, arhaghelul luminii devenit ulterior legendarul diavol, a fost primul care a dorit să facă și a și făcut, o comparatie. El s-a comparat cu Dumnezeu și s-a pretins a fi mai presus de Dumnezeu. Și astfel a creat dualitatea, separarea, comparatia, conștiința, diada bine-rău.

Pe când pentru Dumnezeu… nimic și nimeni nu era mai presus, pentru că el era și este toată creația SA. El conține această diadă, ba mai mult are nevoie de ea pentru a… experimenta viața pe această planetă, viața în substanță, nascută din polarități și menținută de diferența de potențial. Nu l-a distrus pe diavol, deși putea. Mai exact îl putea transforma, îl putea limita însă nu avea și nu are interesul acesta. Experiența divină pentru a exista, are nevoie de dualitate. Iar o parte din divinitate experimentează prin om. Ce? Necunoscutul din secunda următoare, clipa necunoscută ce se vrea trăită, creată și imortalizată într-un anume fel conform alegerii ficăruia. El experimentează aventura vieții ce curge, fluxul cu tot ce e el, cu tot ce conține, cu tot ceea ce numim bine sau rău. Lucruri subiective de altfel.

Legi subiective și… inaplicabile.

Conștiința vrea ordine și perfecțiune, dar ele nu sunt caracteristici umane. Pentru că nici un om nu este perfect, și nici o altă ființă vie nu este. Nu e perfect în sensul în care îl pricep unii din noi. De fapt noi asta suntem, SUNTEM PERFECȚIUNE ȘI BUCURIE prin felul nostru de-a fi, la fel întreaga viață și animalele și plantele. Dar privind lucrurile din perspectiva ordinii, știm clar nu suntem toți la fel, nimic nu e perfect simetric, ființele nu sunt așezate ordonat, nu sunt la fel de înalte, nu au aceleași aptitudini și caracteristici. Într-un cuvânt pe această planetă aveam de-a face cu ceea ce numim diversitate. Acesta e farmecul vieții. Dacă nu ar fi astfel nu am putea experimenta.

Un alt lucru real este faptul că nici unul din noi nu poate în mod real sa aplice complet, deplin și total legile morale. Nimeni. Și nici nu este de dorit așa. Pentru că astfel ne-am limita experiența. Nu degeaba am fost înzestrați cu emoții de toate felurile, am fost creați să le avem, sunt toate în noi în stare de potențial și alegem să le manifestăm nu doar în funcție de situație, ci mai ales în funcție de caracterul și personalitatea noastră.

PROTECTIE VERSUS EVOLUȚIE…

Un copil poate învăța ce e viața dacă nu a trăit decât în gradina casei părinților săi? Ce credeți, este bine pentru el să crească și să trăiască așa? Va crește poate inocent si ignorant, și trăind o stare de siguranță, dar nicidecum de bucurie sau extaz. Cu siguranță nu va cunoaște nimic, va fi extrem de limitat și plictisit. Iar dacă matur fiind va avea totusi norocul să iasă în lume, ce va însemna aceasta pentru el? Ce va înțelege din ea?

Suntem cu toți copiii lui Dumnezeu nu uitați!

EVOLUȚIA înseamnă învățare, învățare prin experință. Integrarea în propria ființă a unei experințe trăite. Gândinți-vă o clipă… Cât veți putea învăta stând într-o cușcă, cât din acest univers ați cunoaște, cât ați putea simți trăind strict după legile morale, câte frustrări veți avea negând sentimente pozitive sau negative, emoții, senzații, dorințe, aventura vieții frumoasă, riscantă, plină de durere și bucurie. Da, așa este, stând cuminței nu riscați. Nu veți fi nici răniti, nici dezamăgiti, nici măcar nu veți pierde siguranța zilei de mâine. Dar ziua de mâine va fi la fel ca și ziua de azi. Totul se va petrece identic, conform regulilor, perfect, ordonat, ca într-un joc limitat. Iar în acest joc cuminte pierderea există și este indubitabil mai mare, decât într-un joc mai riscant. Puteți rata iubirea vieții voastre și evolutia spirituală ce v-o aduce ea, puteti rata încântarea de vă îndeplini menirea personală și liniștea sufletească ce v-o aduce ea, puteți rata călătoria inedită spre bucuria clipei și vă puteti rata însăși viața tranformând-o în ceva extrem de banal. De ce? Pentru că ați respectat niște legi. În fond cui îi pasă în afară de voi? Cine trăiește această viață în locul vostru? Cu cine veți rămâne după… plecarea în lumea de dincolo? Cu voi, doar cu voi!

Legi provenite din dorința de a limita și din invidie.

E drept legile morale, precum și legile umane (date de legiuitori) au menirea de a ne proteja și de unele experiențe neplăcute. Unele sunt benefice vieții, cum ar fi interdicția de a ucide sau de a fura. Just. Dar acestea sunt lucruri extreme și sunt fapte ce agresează și limitează alte persoane, lucru evident distructiv, deci rău. În final ele se vor întoarce împotriva autorului lor, prin legea echilibrului universal. Însă majoritatea legilor morale conțin interdicții ce ne transformă în ființe liniștite, cu emoții cuvincioase, cuminți, lipsite de îndrăzneală și de cele mai multe ori lipsite de libertate – adică de posibilitatea de a alege. Un dar divin ce îl aveam si-n Eden. Legile acestea ne spun: fă așa, sau așa… și ia de bun ce spun eu. Nu experimenta că te poți arde. SAU ai putea descoperi că N-AM AVUT DREPTATE, ori că EXISTĂ CEVA MAI FRUMOS DECAT AM AFLAT EU. Experieța ta poate fi mai bună, poate că eu totuși am omis ceva. Și dacă tu vei descoperi asta, orgoliul meu va avea de suferit cumva. Vedeți? Puțini înțeleg frumusețea experienței

„NU JUDECA, PENTRU A NU FI JUDECAT” – Iisus.

A spune despre ceva că este bun sau este rău, implică judecată, intelect, implică mintea și rațiunea… Implică divizare, separare, separarea binelui de ceea ce este considerat a nu fi bine. Iar diabolo sau altfel spus diavolul înseamnă de fapt a diviza, a separa (în limba greacă). De altfel el este cel ce i-a invitat pe cei doi să muște din măr, el separatorul, el cel ce desparte… Ce? Contrariile, polaritățile, sau… binele de rău.

BINELE ȘI RĂUL, DOUĂ FEȚE ALE ACELEAȘI MONEDE

Și astfel a fost creată această lume a substanței. O lume bazată pe polaritati, yin-yang, noapte-zi, masculin-femein, alb-negru, fierbinte-înghețat, apă-foc, puternic-slab, puțin-mult, iubire-ură, curaj-frică și lista poate continua la nesfârșit. Pentru că fără o diferență de potențial, sau altfel spus fără sarcini electrice pozitive și negative, lumea materiei nu poate exista. Fără emoții negative cele pozitive nu ar fi pozitive, ar fi o linie dreaptă, ca și linia afisată de aparatura medicală ce arată că omul E MORT.

În fond ce e bine și ce e rău?

Ceea ce e bine pentru o anumită persoană, poate fi considerat rău pentru o alta. Iar ambele pot avea în unele cazuri dreptate si uneori chiar pot dovedi asta prin argumentele lor, pentru simplul fapt că de multe ori binele și răul sunt măsurate în emoții. Emoțiile pornite din dorințe, din interese, din moduri de viață, din atitudini și personalități. Nu pot câștiga toți premiul cel mare al unui concurs. Iar criteriile de selecție nu pot fi decât subiective. Există un adevăr obiectiv, însă pe acela nu-l poate accesa omul, ci numai Dumnezeu.

Iar Dumnezeu nu ne judecă.

Deci judecățile au legătură cu conștiința si separarea, nu cu iubirea. La fel și legile morale sau umane. Pentru simplul fapt că ele ne spun ce este bine și ce este rău, ce avem voie și ce nu. Ele ne interzic… EXPERIENȚA. Ne lipsesc de o parte a vieții din care am putea învăța. Iar experiența înseamnă… evoluție.

CE ESTE IUBIREA?

Asa cum am vazut, conștiința este sinonimul lui „trebuie”. Iubirea este sinonimul lui „simt”.

A simți este întotdeauna ceva REAL. Este adevărul interior al ființei. Este ceva ce vine din suflet. Din esența ființei umane. Iubirea ne dă starea de expansiune, ne dă conștiința liberății și ne ajută sa înțelegem logica Creatorului.

Este ceea ce uneste contrariile pentru simplul fapt că iubirea este mai presus de judecăți.

Iubirea ȘTIE ce e bine. Ea este o formă a intuiției. O comuniune cu Dumnezeu continuă, prin care Dumnezeu te ghidează. O stare de grație ce te poartă pe drumul ce este al tău. Al tău fiind sinonim cu cel al unui destin favorabil. Iar ca să detaliez și mai mult, un destin favorabil este cel în care simți bucurie în suflet pentru că ai ce-ți dorești, dar și pentru că împarți bucurie în jurul tău. Simți că ceea ce faci îți este de folos, dar este de folos și altora, simți că îți trăiești viața deplin, complet și total, fără prezența „golului” în suflet.

Există și unele experiențe negative pe acest drum?

Da… există și e firesc. Își face uneori apariția și ceea ce nu ne place? Cu siguranță. Dar el, așa zisul rău, este învins destul de ușor, si apoi iubirea triumfă din nou. Aceasta este IUBIREA. Iubirea de sine, iubirea pentru partenerul de sex opus, pentru rude și pentru ceilalți oameni. Este opusul stării de irosire. Sau altfel spus e starea de împlinire, bucurie, pace, libertate și extaz.

Iubirea nu are nimic forțat în ea. E libertate interioară. Libertatea de a fi tu însuți/însăți.

Ar mai fi de adăugat că iubirea știe CÂND… Spre exemplu ea știe când iertarea trebuie urmată de împăcare, și când trebuie urmată de detasare si separare, ea știe când să vorbească și când să tacă, când să plece și când să stea, știe valoarea cuvintelor, știe momentul prielnic acțiunii, știe ce gest sa facă și știe valoarea unui zâmbet, știe că uneori și duritatea e necesară, că unele arme au două tăisuri, ea știe că nimic nu e doar bun sau doar rău pentru că ea nu judecă. Ea merge pe linii de flux, pe linii deschise de suflet. Pentru că e o stare energetică de vibrație înaltă.

Și totusi atât iubirea cât și conștiința fac parte din divinitate și deci pot avea la rândul lor…polarități.

DEFECTELE CONȘTIINȚEI

Ne poate bloca evoluția spirituală. Sentimentul vinovăției ne blochează. Judecarea celorlalți sau mai rău a propriei persoane ne poate duce la verdictul VINOVAT, sau la concluzia nu merită, ori nu merit. Uneori aceste sentimente negative sunt conștiente si acționăm în consecință, dar măcar știind despre ele avem și posibilitatea de a le schimba învățând sau discutând. Dar de multe ori ele sunt inconștiente, sunt bine sădite și ascunse în noi fără ca măcar să știm că ele se află acolo – psihologia numeste aceste sentimente ascunse în inconștient reprimări. Iar cum bine au constatat psihologii, inconștientul nostru are darul de a crea scenarii. Scenarii de viață, scenariul propriei vieți în care ne pedepsim pentru vinovății inexistente și ne blocăm experințe interesante. Fapt care în final conduce la propria nefericire și stagnare.

CALITĂȚILE CONȘTIINȚEI

Ea ne învață despre parte bună a vieții, a conviețuirii cu noi însine și cu ceilalți. Ne îndeamnă spre bine, sau altfel spus ne îndeamnă să respectăm o anumită armonie cu noi înșine și cu ceilalți. Conștiința se aseamănă cu iubirea până la un punct, un punct extrem de important, respectiv momentul când se pronunță cuvântul păcat, și implicit se cere pedepsirea vinovatului. Ea ignoră că vinovatul are motivele sale, argumentele sale, perfect valabile dacă ne mutăm în legea iubirii.

Conștiința este o formă de iubire, însă e o iubire parțială și forțată. O iubire limitată de frici, de granite, de neînțelegerea reală a ființei.

Prin conștiință vom ajunge cândva la iubire, pentru că iubirea o conține, însă iubirea nu pedepsește, ea vindecă. Ea nu este o parte, ea este un întreg, cum bine spune sfantul Pavel. Iar ce este în parte când va veni ce este desăvârsit se va desființa.

E scris în Biblie în scrisoarea lui Pavel către Corinteni, capitolul 13.
1. De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
2. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
3. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
5. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
8. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;
9. Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.
10. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.
11. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecăm ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.
12. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.
13. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.

Cuvintele ÎN PARTE și DEPLIN spun totul. ÎN PARTE = DUALITATEA, DEPLIN = IUBIREA.

Dumnezeu este UNITATE, este deplin, iar la Dumnezeu ne putem întoarce nu prin calitățile duale ale acestei lumi, ci atunci când vom transcede această dualitate. Iar acest lucru se poate face doar prin iubire. Oare nu asta ne spune și Iisus. Veți putea veni la tatăl doar prin mine? Nu prin persoana lui, ci învățătua lui.

DEECTELE IUBIRII

Iubirea nu are defecte.

Însă uneori poate crea confuzii. Putem confunda anumite aspecte ale viciilor cu iubirea: sexul, obsesiile, ambițiile, atașamentele.

Sau putem confunda unele aspecte ale conștiinței cu iubirea. Uneori acceptăm suferințe din partea celor pe care îi iubim sau de care ne simțim atrasi, însă acele suferințe nu provin din iubire, ci din orgoliul de a părea buni în ochii acelei persoane sau în ochii noștri, din frică, frica de a nu rămâne singuri sau de a nu deveni vinovați, din necunoașterea cauzelor comportamentului acelei persoane care uneori pot fi schimbate prin comunicare, sau neputința de a-i arăta iubirea, ori din neputința de a-i reda libertatea (atașament).

CALITĂȚILE IUBIRII

Una din marile calități ale iubirii este că spre deosebire de conștiință care pretinde că știe ce e bine și ce rău, iar legile ei par că doresc să se impună în orice situație, iubirea știe altceva, ceva mai important, ea știe CÂND e bine, și CÂND rău. Ea este atât de aproape de adevărul obiectiv al lucrurilor, încât exclude din start subiectivismul și perspectivele limitate. Ea vede adevărul în profunzime, ea vede esența lucrurilor, pentru că ea vede dincolo de timp, dincolo de prezent, dincolo de o anumită situatie.

Ea este Dumnezeu.

NU CONFUNDAȚI IUBIREA CU EGOISMUL – el face parte din dualitate.

Egoismul fie își ignoră slabiciunile, fie își adoră defectele, fie încearcă să le acopere prin metode audistructive: măncatul excesiv, fumatul excesiv, beția, drogurile, lăcomia față de bunuri materiale, ori față de putere. Toate acestea încercând să acopere nevoia omului de a fi înțeles și iubit. Golul interior.

CONȘTIINȚA acuză aceste defecte și deseori le pedepsește, ignorând cauzele ce stau ascunse în suflet.

IUBIREA știe că sunt autodistructive, nu le acceptă, dar acceptă persoana așa cum e, știind care sunt cauzele slăbiciunilor și defectelor. Ea le înțelege și le transformă prin bunătate, răbdare si înțelegere.

Iubirea e O STARE, o stare ce ne conectează la Dumnezeu.

Cele mai multe si mari confuzii le fac oamenii cand vorbesc despre iubire și când se gândesc la ea. Pentru că o compară cu un sentiment uman. Ceea ce într-un fel ESTE. Iubirea este și sentiment. Deseori, dezamăgiti de relații, oamenii simt în inconștientul lor iubirea ca pe ceva negativ sau mai exact dureros, și fug instinctiv de ea. Însă iubirea nu este o relație, ea ESTE O STARE. O stare în care se unesc contrariile.

EL A VENIT AICI DIN IUBIRE…

Iisus a băut cu vamesii și tâlharii, a fost furios în templu și a certat pe negustorii ce făceau comert în casa tatălui său, a iubit oamenii și a iubit-o pe Maria Magdalena, a făcut magie transformând apa în vin, și înmulțind peștii și pâinile din câteva firimituri hrănind 5000 de oameni, și-a dovedit credința și puterea mergând pe apă, a exorcizat demonizati, a înviat morți, a văzut trădarea ucenicului său Petru și l-a iertat, a știut că Iuda o să-l dea pe mâna ucigasilor și n-a fugit, și-a iertat acuzatorii și a înțeles prostia poporului ce l-a condamnat chiar dacă el le dorea binele și îi învăța că sunt dumnezei. I-a iertat pe toți și le-a spus că pot ajunge la Tatăl numai prin El.

Ce-a vrut să spună cu asta?

Pur si simplu că avem deschisă calea reîntoarcerii Acasă în Edenul aflat dincolo de bine și de rău, acolo unde a început totul când omul a ales să „guste” din Pomul cunoașterii. Vom ajunge acolo când vom fi precum El, când vom ști să iubim, sau altfel spus, să transformăm contrariile în unitate.

Carla von Vlad

Bine ai venit!

Știu ce cauți! Cauți comoara din tine. Știi ceva? Eu știu că o vei găsi. Dacă ai ajuns până aici, ești pe drumul cel bun. Mai mult de atât, eu îți pun la dispoziție hărțile potrivite, ce îți vor arăta calea spre țel. Ceea ce trebuie să faci este să mergi înainte, cu hotărâre, cu răbdare, cu încredere și voioșie. Trebuie să mergi savurând drumul, și bucurându-te de clipă. Vei găsi aici tot ce trebuie să știi pentru a păși pe căile vieții într-un mod ascendent, liber de prejudecăți, de temeri, sau neîncredere. Vei urca trepte spirituale și vei dobândi capacitatea de a te înțelege pe tine și lumea în care trăiești, viața și legile sale. continuarea AICI

Toate cele 5 carti la 100 lei!

PROMOȚIE! Toate cele 5 cărți 100 lei, plus transportul.

Prin Poșta română 15 lei - cu ridicarea pachetului de la poștă, sau prin FAN Courier - prețul fiind cel practicat de FAN Courier în funcție de zonă - caz în care cărțile vi se aduc acasă.

Comandați AICI - vă rugăm mentionați pe lânga NUME, ADRESA și NUMĂRUL DE TELEFON.

Despre mine

De când mă știu am fost atrasă de misterul creației, am vrut să aflu, să știu, să cunosc, sau poate doar… să-mi amintesc ceea ce oricum sufletul meu știa.
Copil fiind, priveam în depărtări înstelate căutând parcă ceva nenumit, ceva ce-mi putea oferi libertatea și bucuria dorită. continuarea AICI

Program cursuri reiki si seminarii

MOMENTAN NU SUNT CURSURI!

Detalii despre cursurile de REIKI USUI.
Detalii despre cursul de KARUNA REIKI.
Detalii despre SEMINARII.

De ce sa faci reiki?

Pentru că funcționează chiar și în condițiile în care tu... ești... „pe avarie”, sau te-ai îndepărtat de lumină, cu sau fără voia ta. Și tocmai în astfel de momente ai nevoie de puțin ajutor... venit din lumină. continuarea AICI

Codul secret al amerindienilor

Am ales să public acest text, pentru cuvintele înțelepte cuprinse în el. În opinia mea acest “COD AL AMERINDIENILOR”, indifernt cine l-ar fi scris și care ar fi vechimea lui reală, cuprinde sfaturi înțelepte și reflectă adevărul. Acel adevăr după care mă ghidez si eu deseori în viață și pe care îl recomand tuturor. Nu știu cine este autorul, dar știu că acel autor este ghidat de cunoaștere spirituală și iubire. Deseori viața mi-a spus: Dumnezeu este simplitate și viață. continuarea AICI

Terapia iertarii - metoda Kahuna

In urma cu doua decenii, un psiholog hawaiian surprindea lumea stiintifica cu ceea ce am putea numi, pe buna dreptate, un miracol. Spitalul de Stat din Hawaii se confrunta in acel moment cu probleme deosebit de grave in sectia bolnavilor psihici care comiseseră continuarea AICI

Din tainele vietii...

In fine, a treia si cea mai infricosatoare judecata are loc cand s-a terminat ciclul, pentru care a venit o entitate la scoala planetei noastre. Ea are loc aproximativ dupa 26.000 de ani de existenta pe acest glob. Pe parcursul celor 26.000 de ani, entitatea spirituala si-a dus existenta cand pe pamant ca om trupesc, cand in Cer, ca om ceresc sau duh spatial. In scurgerea acestui timp, omul a trait sute si mii de vieti. continuarea AICI

Binecuvantare

Binecuvantat fii Tu Doamne… si binecuvantate fie fiintele, creatiile Tale.

Binecuvantat fie Cerul… si binecuvantat fie Pamantul.

Binecuvantat fie Soarele si binecuvantata fie Luna… si fiecare zodie pusa de Dumnezeu pe instelatul Cer. (continuare)