Spune DA, spune NU, asculta soapta sufletului tau…

Deseori un “DA” sau un NU ne pot schimba sensul vietii, fie ca el porneste de la noi însine, fie ca vine din partea altcuiva. O simpla decizie ne poate duce spre o anume directie, iar cursul urmat va fi ceea ce TRAIM noi.
Imaginati-va viata ca pe un oras cu multe strazi, cu multe intersectii, ganditi-va ca ajunsi la rascruce deseori e necesar sa decideti ce cale sa urmati. Pentru a nu ramîne acolo privind nehotarît catre viata, doua lucruri sunt necesare, sa stiti unde vreti sa ajungeti si sa faceti pasul pe cale spre scopul ales.
Aceste interesectii deseori sunt extrem de importante pentru ca ele sunt ceea ce numim NODURI KARMICE, puncte nodale în viata, puncte în care avem în fata un multiplu viitor, iar decizia proprie fie ea pozitiva sau nu, alege doar unul din acestea, ea determinand directia spre care vom merge în viitor.

Însa deseori unii oameni ramîn blocati în intersectie, nestiind ca drum sa urmeze, pot privi nedumeriti în toate directiile nestiind sau neputind sa faca un pas spre una din cai. Unii se lasa purtati de flux, justificandu-si apoi acest fapt prin “acolo m-a dus viata”. Justificare total incorecta. O viata în care esti doar o fruza dusa de val, o viata ca un vapor fara cîrm?? De fapt fluxul ce trebuie urmat e cel spiritual, cel care ne poarta spre dorinta din inima.

De ce deseori ramîn oamenii blocati în interesectii?

Cred ca e important sa mentionez ca nehotarîrea e ca un gol, e ca un aspirator energetic. Energia se risipeste în multiple directii, fara a ajunge la un tel, sau se încarca negativ prin energiile joase generate de probleme si temeri, fapt ce poate duce la boli.

Ce naste acest gol, de ce nu putem sa actionam?

Situatia poate sta în felul urmator, lipsa puterii de a lua o decizie poate proveni din urmatoarele cauze :

- lipsa cunoasterii de sine – multi nu stiu ce vor pentru ca nu stiu ce li se potriveste, ei ramîn blocati în indecizie, sau se lasa dusi “de val”.
- lipsa unui plan de viitor – întelegînd gresit principiul « traieste clipa » ignora total faptul ca si clipa de mîine tot lui îi apartine, preferînd o placere minora, sau o victorie simpla, unui fapt ce ar necesita un pic de efort, dar ar oferi o satisfactie mult mai placuta si benefica fiintei – deci lipsa de maturitate psihica!
- neîncrederea în sine – provenind dintr-un trecut dureros, din amintiri ce au menirea sa ne descurajeze, de tipul « daca nu am reusit atunci, înseamna ca niciodata nu pot », ori temeri datorate unor întamplari vechi din copilarie, ori din alte existente, ce s-au sters din memorie devenind inconstiente, dar care joaca în prezent rolul lor, blocant.
- frica de schimbare – provenind din teama de nou, de necunoscut – o putere de conservare a egoului mult prea mare, prudent excesiva ce te tine pe loc.
- obisnuinta, lenea, lipsa de vointa, lipsa de ambitie, lasitatea – derivate din carente de personalitate sau de caracter, ori din mai sus mentionatele frici.
- dorinta de razbunare pe cineva anume – gîndind ca daca actioneaza într-un anumit mod, fie el si neportivit pentru sine, totusi în acest fel poate enerva pe cineva, pe care-l considera dusman, ignorînd ca astfel devine dusmaniul propriului sine.
- neîntelegerea principiului “traieste clipa” fapt ce duce la amînari ale fericirii pentru viitor – un viitor bun ce nu se poate naste din nefericire.
- lipsa de încredere în divinitate, indiferent cum si-o imagineaza cineva – credinta în existenta unui Dumnezeu bun si iubitor, întotdeauna ajuta, încurajeaza, ne determina sa actionam chiar si atunci cînd un mod strict rational de gîndire ne-ar sfatui la prudenta, uneori totusi merita sa riscam.
- dorinta de a nu dezamagi sau supara alta-alte persoane – mod de gîndire nascut fie din dorinta de a fi considerat “o persoana draguta” , fie din teama de a nu ramîne singur, fie de a nu provoca o discutie careia nu se considera capabil sa-i faca fata.
- teama de greseala – de a nu alege gresit, de a pierde prezentul – provine tot din neîncrederea în sine.
- emotivitate excesiva, timiditate, teama de ridicol.
- frica de fericire – poate cel mai important motiv ce le subsumeaza pe cele mentionate anterior.

Fiecare subpunct mentionat mai sus ar putea fi analizat cu multe detalii, de fapt întreaga psihologie studiaza misterele fiintei uname în scopul eliberarii sale de UN MARE NECUNOSCUT – necunoscutul din SINE, tenebrele, umbrele ce obtureaza lumina, ce nu ne lasa sa decidem liberi si cand sa spunem DA si cînd NU.

Pentru ca atunci cînd ajungem sa stim misterele psihicului, cînd ajungem ca stiind cum functionam si cum functioneaza legile vietii, drumul devine clar pentru noi.

Totusi n-am sa analizez aceste subpuncte, am facut-o în facultatea de psihologie si prin toate initierile si cautarile mele, ele sunt avute în vedere în terapii, în tratamentul psihicului sau în vindecarea sufletului facuta de un maestru-psiholog.

Dincolo de necesitatea eliberatoare a cunoasterii de sine, de a sti cine esti, cine ai fost, ce vrei, ce ti se potriveste, si care e drumul potrivit sa-l urmezi, sunt de parere ca toate aceste indecizii provin din lipsa iubirii de sine, iar la nivel mai profund dintr-o inconstienta lipsa a iubirii si a respectului fata de Creator.

Da, spun inconstienta, pentru ca nu o facem in mod intentionat, ci doar pentru ca nu suntem constienti de miracolul vietii, de faptul ca lucrurile stau în felul urmator... Gînditi-va la întregul proces de creatie a vietii, la efortul si energia necesare nasterii oricarei fiinte, a unui om, a unui animal, la mladita delicata a unei flori, la firul ierbii, la tot ce este si exista în lume si viata. Ganditi-va la fiecare celula a fiintei, la fiecare strop de sînge, la seva din pomi si din flori, la procesul nasterii în sine, la miraculosul si complexul proces al întruparii, la dragostea apei, a aerului, a vîntului si a focului, elemente esentiale ale creatiei, ce toate SUNT AICI pentru noi, pentru a ne face bine... Gandi-ti va ca toate fac parte din SCENARIUL MAGIC al vietii, iar viata e ceva pretios, delicat si complex.

Ganditi-va la toata aceasta Creatie si la sublimul ei Creator... EL ne daruieste tot gratis, trebuie doar sa preluam, sa primin aceasta magie a vietii, aceste daruri frumoase ce sunt pentru noi. Pentru simplul fapt ca munca SA, efortul SAU, creatia SA, sa nu fie zadarnica. Totul A FOST creat spre bucurie, spre împlinire, trebuie doar sa NU refuzam. Pentru ca trebuie sa stiti, IUBIREA E BUCURIE, tot ce aduce lacrimi amare in suflet NU e iubire. O putem numi obsesie, o putem numi pasiune, o putem numi obisnuinta, o putem numi frica, ori poate magie... dar iubire nu.

Iubirea e întotdeauna bucurie! O bucurie neconditionata de realitatile lumii fizice! Iubirea e o stare ce exista în interior. Cand o simtim, cand simtim bucurie în noi, e un indiciu ca suntem pe drumul cel bun.

Meditati la cele de mai sus. Meditati la propria viata si... decideti, cand e DA si cand NU. Apoi urmati-va sincer si simplu acel drum. Cel ce va aduce bucurie. Bucuria prezentului.

Tineti cont ca nu suntem datori sa ne justificam nimanui propria fericire:

- justifica decizia ta numai de e absolut necesar (cui si cînd trebuie).
- explica decizia numai de crezi ca poti fi înteles si daca acest fapt ar putea aduce armonie între tine si celalalt, nu în scopul de a-l face în mod imperios sa înteleaga, unii pur si simplu nu pot sau nu vor, altora le place razboiul. Nu esti obligat sa dai explicatii despre viata ta tuturor...

Si înca ceva... ce poate n-ar trebui ignorat.

- o persoana care stie ce vrea, merge pe drumul sau, iar fiind AL SAU drumul i se potriveste si astfel devine în mod subiectiv si obiectiv mai usor.
- un om multumit de sine, devine iubitor si iubit, nemultumirea e o energie ce se simte, frustarea actioneaza ca un factor declansator de alte frustrari.
- niciodata NU E ALTCINEVA VINOVAT pentru deciziile tale – chiar daca folosim acest tertip deseori, el e doar acea veche si puerila ascundere dupa deget. Altii nu POT decide pentru noi, decat în cazuri când ne-am pierdut constienta.
Deseori aud o astfel de justificare: “m-am luat dupa el..., asa a zis ea...”. Te-ai luat, dar asta a fost chiar propria ta decizie. A fost alegerea TA! De-asta chiar daca suna un pic cam taios îi pun omului respectiv întrebarea în fata, doar pentru ca socul il poate trezi si ajuta sa priveasca lumea la modul real: daca acela ti-ar fi spus sa te spînzuri, TU te-ai fi spînzurat? Raspunsul în 100% din cazuri e... NU. Deci... iata cum iese la iveala decizia!

Un sfat e un sfat si atît, este o parere a unui alt om, e posibil sa-ti fie benefica, e posibil sa ti se potriveasca, dar e posibil sa nu concorde cu modul tau de a fi. Suntem fiinte diverse.

Deci... asculta-i pe toti, dar urmeaza doar vocea inimii tale, urmeaza îndemnul soptit de sufletul tau. Cel ce iti da BUCURIE!

Întotdeauna avem plantate în noi informatiile necesare unui bun viitor, ele vin sub forma de idei bune, uneori ni se par greu de urmat, sau necesita un mare efort, însa sufletul stie mai bine... care e rolul tau în viata si lume, pentru ca asta e rostul sau.

Cum puteti asculta vocea sufletui?

Dincolo de rugaciune ce determina universul sa ofere raspunsuri - prin oameni, întîmplari, vise, sincronicitati - sau de analiza terepeutica a Sinelui cu un psiholog ori maestru iscusit, vocea inimii se aude în viata tuturor, trebuie doar sa fim atenti, sa o ascultam.

E o chemare, e o iubire, e ceva ce se repeta ca un refren deseori, e ceva ce vine în întîmpinarea noastra si ne urmeaza pe cararile viselor, de noapte sau a celor lucide. E o dorinta, e un secret al inimii, ceva ce ne face sa zâmbin în taina, ceva ce va trezeste o stare de bine în interior. Ceva ce tine de Sine...

Aveti curajul si transpuneti visul în viata, aveti curajul SA FITI...

În fond... ce-ati putea pierde daca încercati sa va realizati visele? Daca recunoasteti ca aveti puterea deciziei. Daca alegeti un drum ce vi se pare al vostru. Puteti obtine TOT, REALIZANDU-VA VISELE, sau puteti avea parte de-un “nu”, însa si acest “nu”, nu are decît rolul de a va apropia de ADEVAR... pentru ca si un NU este eliberator, continînd în el libertatea de a sti ca trebuie sa alegi un alt drum.

Si... nu uita niciodata: îi poti trada pe ceilalti si sufletul tau se va simti vinovat pentru o vreme, te poti trada pe tine si sufletul tau se va simti vinovat pentru o viata... Regretul nu da timpul înapoi.

Viata e complicata... si prin complexitatea ei infinit de frumoasa.

Carla von Vlad