Povestile Sufletului

Povestile nespuse ale sufletului

Un intelept al carui nume nu-l mai stiu, a spus demult: “Dumnezeu a inventat cuvantul pentru a ne putea ascunde gandurile”.

Oare ce s-ar intampla daca gandul si cuvantul ar fi inseparabile, suprapuse, daca am fi obligati la sinceritate totala?

Cum ar fi viata daca nu ne-am putea exprima altfel decat prin vocea inimii?

Altfel spus, ce ne-am face daca n-ar fi inventat nimeni complezenta si minciuna?

Am trai mai fericiti? Am trai in concordanta cu sufletul? Sau...?

Va invit sa meditati...

Nu mai e un secret, traim intr-o lume duala. Una din dualitati e cea gand-cuvant. Nu intotdeauna ne putem exprima sincer gandurile si deseori cand in ele e ascunsa iubirea, cel ce se simte neimplinit este sufletul ce nu poate dintr-un motiv sau altul s-o exprime. Putem sa ne ascundem fata de ceilalti, insa niciodata nu ne putem ascunde vocea inimii de noi insine...

Conteaza? Ce conteaza...
Conteaza sa nu fie prea tarziu momentul în care întelegem ca cea mai importanta relatie e cea cu propriul suflet...
Relatiile cu ceilalti sunt pe plan secundar... ele ne încatuseaza sau ne elibereaza, ne doboara sau ne înalta, ele sunt totusi ca un val ce vine si pleaca.
Ceea ce ramane vesnic cu noi este ce purtam în sufletul nostru...
Sufletul ce e vesnic cu noi în eternitate, prieten sau dusman...

Un inger mi-a soptit sa scriu povestile acestea. Vi le daruiesc din toata inima, nu pentru a plange, ci pentru a cunoaste magia, pentru a descoperi in noi insine secretul alchimic ce poate schimba lacrima in diamant.

Masina destinului

„Se spune despre dragoste ca e mai presus de orice, mai puternica decît oricine. Nu stiam de ce spun oamenii asta, insa acum am aflat. Sunt indragostita! Ma simt ca si cum as fi pasit pe un pod de lumina, de lumina ce duce spre infinit spre un infinit... ce in mod ciudat, parca-s eu, parca imi apartine si totusi in el e intreaga lume. Insa... mie, nu-mi trebuie toata acea lume pentru ca eu in acest infinit te caut de fapt doar pe tine. (continuarea aici)

Iubire infinita dincolo de timp

Alma si Greta se intalneau din cand in cand, pentru ca erau in acelasi grup de prieteni. Simteau aceasi emotia placuta si bucurie secreta atunci cand erau impreuna, chiar daca Alma era o copila, iar Greta o femeie matura.
Timpul trecea, adaugand ani in calendar si amintiri in vietile lor... (continuarea aici)

Blestemul marii preotese din Atlantida

Valuri inalte cat casa se apropiau din departari, iar pamantul se zguduia nepasator in fata incercarilor disperate ale oamenilor de stiinta atlanti de a-l opri cu tehnologia lor avansata.
Era tardiv. Totul se distrugea rapid si sigur, nimic nu mai putea opri furia naturii declansata de furia marii preotese care dintr-o eroare se crezuse inselata. Folosise forta Marelui Cristal Interior din Templul Magic al Soarelui, la care numai ea avea acces, pentru a-si pedepsi iubitul... (continuarea aici)

Intalnire in ceruri

Yani privi florile si inchise ochii lasandu-se mangaiata de atingerea adierii primavaratice si inmiresmate ce plutea in aer.
Era unul din momentele de bucurie deplina pe care si le daruia cand lua o pauza din activitatile pe care alesese sa le indeplineasca. Doar se afla intr-un Cer inalt si asa erau legile pe-acolo. De cativa ani buni trecuse in ceea ce numim pe buna dreptate “lumea de dincolo”, sau “lumea nevazutelor” si ajunsese intr-un Cer de vibratie mare, acolo unde alegerile sunt mereu posibile si activitatile mereu placute. Simti adierea ca pe o aripa in zbor si zambi fericita, dar... deodata tresari... (continuarea aici)

Va urma...