Lumea Spirituala

Fa cunostinta cu tainele sufletului tau si vei afla misterele Universului...

Cuplul sacru, gradina Eden si viata noastra pamanteana...

Un el si-o ea, slujind viata in casa sfanta a iubirii, cu sufletul deschis creatiei si divinitatii... Un el si-o ea uniti spiritual, uniti trupeste prin taina iubirii, uniti prin dragostea atat de imensa ce si-o poarta unul altuia, incat nu o pot exprima in cuvinte mestesugite, insa o pot declara tuturor prin actul sfant al casatoriei, o palida "declaratie publica" a plinatatii si infitului cuprins in relatia lor.
O nunta in cer ce se oglindeste pe Pamant. Este un ideal? Nu... Inca mai exista astfel de cupluri, inca iubirea dintre "un el" si "o ea" nu a murit, cu toate ca... este destul de rara. Pentru ca asa cum bine ne spune Iisus: " La sfarsitul vremurilor, iubirea se va raci..."
Avem onoarea, bucuria si raspunderea spirituala de a trai acel mult discutat sfarsit, sfarsitul unei epoci planetare, cosmice as putea spune, si nasterea uneia noi. Alegerea drumului propriu ne apartine, pentru ca libertatea de a iubi viata, divinitatea si sufletul, nu ne poate fi niciodata furata.
Observ cu tristete ca multi oameni considera casatoria o inchisoare. Unii considera iubirea de cuplu un cuvant demodat, golit de sens si continut. Dar totusi ceva ma determina sa ma gandesc ca ei chiar au dreptate, pentru ca ei traiesc exact acea experienta ce ii indeamna sa emita astfel de gaduri, ori au trait-o prin povestile celor apropiati si asta i-a speriat, si i-a indepartat de adevarul si esenta lucrurilor.
Este la moda sa facem glume pe teme de sex, de soti, sotii, ori relatii. Este la moda sa radem amar de ceea ce in taina dorim si in realitate nu stim sa abordam. Pentru ca umorul, in foarte multe cazuri, de fapt ascunde in el amaraciune, o amaraciune ce face din subiectul bancului tinta unui atac. Si asta ne linisteste un pic, rasul ne elibereaza de tensiune, dar poate, ar fi bine sa facem o radiografie si sa vedem ce se afla in spatele zambetului ironic.
Sa vedem de ce radem sub efectul unui banc referitor la casatorie, si de ce am uitat sa zambim dimineata partenerului nostru si sa multumim luminii sublime a soarelui pentru inca o zi... cu el si cu noi.

CUM INCEPE TOTUL

Ce motive avem sa ne temem de iubire (atunci cind ne temem), si de unde provine, (atunci cind exista) nemultumirea din noi?
Am sa trec dincolo de teoriile psihologiei referitoare la efectul imens al comportamentului parintilor asupra copiilor, efect ce ne urmareste o viata, am sa trec si peste teoriile atasamentului si peste efectul negativ asupra relatiilor incordate dintre parinti, ce in mod indubitabil ii vor afecta pe copii. S-au scris despre acestea carti intregi, carti ce reflecta o realitate, copilaria ne influenteaza modul de a vedea viata, de a ne vedea partenerul, incepand cu alegerea acestuia si pana la felul de a relationa.
Aici aleg sa vorbesc despre spirit, despre motivele lui de a iubi, de a-si alege partenerul si iubirea...
Venim aici pe planeta Pamant pentru a invata, si fiece examen trecut cu brio la scoala vietii inseamna inca un gram ce inclina balanta sufletului spre echilibrul mult cautat. Este cert si absolut indubitabil ca aceasta planeta este cea pe care sufletele venite aici trebuie sa invete iubirea.
Insusi programul genetic al bebelusului ce vine pe lume neajutorat ne spune acest lucru. Puiul de om este creat de asa natura incat daca nu e ingrijit moare, iar ingrijirea este o dovada de dragoste, un sacrificiu. Parintii trebuie sa invete sa manifeste dragoste, incepind cu partea fizica, cea importanta pentru prezentul copilului, si terminind cu cea emotionala, cea importanta pentru viitorul sau...
Orice daruim altcuiva este o dovada de dragoste, pentru ca nimeni nu este dator altuia, si nici altul nu ne este dator. Pretentiile nu vin din zona iubirii, ci vin din zona arogantei, din zona – „mie toate mi se cuvin”, sau mai rau „altii daca au, trebuie sa-mi dea”. Bebelusului i se cuvin toate astea, nicidecum omului ce fiind matur fizic, se vrea a fi considerat si „matur emotional”. Celui matur daca ii dam ceva, o facem... din dragoste. Uneori... pentru ca despre alte aspecte ale daruirii si a „darului necuvenit” nu e locul aici sa discutam.

SUNTEM PREGATITI PENTRU CASATORIE? CUM LUAM DECIZIA DE A MERGE PE DRUMUL VIETII ALATURI DE CINEVA?

Deci sa revenim la relatii, la cele de cuplu in special. Vine momentul sa ne casatorim. Dar care este acel moment? Cine il stie exact? Presati de parerea societatii, a parintilor, a prietenilor, intr-un cuvant a celorlalti, ne gandim ca ar fi bine sa facem pasul. Dar oare suntem pregatiti pentru asta?
- Unii nu sunt pregatiti nicidata.
E necesar sa incep prin a spune ca nu trebuie sa asteptam la infinit momentul in care suntem pregatiti pentru a ne intemeia o familie, nici partenerul „ideal”. Aceasta asteptare/cautare poate proveni dintr-un dezechilibru, o teama de a fi cu cineva. Iar omul nu este creat sa fie singur. Asta e clar!
- Unii nu sunt pregatiti... uneori. De ce?
Pentru ca nu ne cunoastem. Pentru ca a trai alaturi de cineva e ceva nou, pentru ca adevarul este ca ne dam seama cine suntem pe deplin adevarat, numai intrand intr-o relatie de cuplu, acolo unde omul este el insusi, adica LIBER DE MASTI SOCIALE, aflam noutati despre noi numai in intimitate, adica in viata de zi cu zi, unde actionam si reactionam liber, in viata de acasa, in viata de cuplu.
Fapt pentru care CUPLUL femeie-barbat, e necesar pentru evolutia spirituala, pentru autocunoastere, pentru a trezi monstrul sau ingerul ce doarme in noi...
Primul zid – EGOISMUL
Oare am invatat sa iubim? Si tocmai acesta este marele secret al unei casnicii... Oare stim sa fim emaptici? Sa simtim ce simte celalalt?
Nimeni sa nu-si inchipuie ca poate iubi o ALTA PERSOANA, daca nu a invatat iubirea pentru persoana sa. Nu ma refer la egoism. Nu... egoismul NU ESTE iubire de sine, dimpotriva, este o separare de ceilalti, un comportament ce are ca efect izolarea sociala, respingerea si autodistrugerea. Egoismul incepe prin a-ti da un sentiment de putere si sfarseste prin a da jos voalul acestei iluzii, sfarseste prin sentimentul disperarii... al singuratatii, al neputintei.
Prima lectie - IUBIREA DE SINE
Omul care se iubeste pe sine este echilibrat. Stie sa spuna DA cind inima ii spune asta, stie sa spuna NU, cind este indemnat din interior sa o faca. Nu se teme de bucurie, de placerea trupului si nici de placerea spirituala. Stie sa le echilibreze si sa nu le foloseasca in mod exagerat. Stie sa faca sex si stie si sa se roage. Isi traieste viata pamanteana, ramanand in legatura vie, constanta si reala cu divinitatea.
Omul echilibrat si armonios nu-si neaga problemele, nu le igora si nu fuge de ele. El stie sa schimbe macazul, cind drumul pe care merge nu e chiar cel mai bun pentru pacea sa interioara. Stie ce vrea, stie... sa FIE, sa FACA, sa AIBA. Si nu... nu se teme ca ar fi considerat egoist daca ar AVEA orice sufletul lui si-ar dori. Adica a trecut examentul la lectia aia grea, la „vinovatie”, de cele mai multe ori acest sentiment fiind nejustificat.

DE CE SE DESTRAMA CUPLURILE

Intram in relatiile de cuplu fara a sti toate astea. Mult prea devreme dupa parerea mea, fapt pentru care cuplurile create la varste fragede, adica intre 18-25 de ani nu prea tin. Oamenii se schimba, evolueaza, fiecare in felul sau, pe calea sa, si astfel majoritatea se trezesc dupa zece ani traind cu cineva ce a ales alta cale, sau altfel spus, cu un... strain. Exista si exceptii desigur, nu este cazul sa se alarmeze cineva...

- Pur si simplu nepotrivire!

Intram in relatiile de cuplu necopti, si ne „coacem” impreuna, numai ca ne trezim ca unul dintre noi a devenit... spre exemplu un „mar frumos”, iar celalalt un „strugure copt”. Iar merele si strugurii nu cresc pe aceeasi parcela, fiecare isi vrea teritoriul sau, altul, diferit. Si asta ne naste in suflet acel dor de ceva, dor de libertatea, libertatea de a trai alaturi de „un mar” ca si noi, sau de o alta „vita de vie” cu struguri cu care sa putem conversa sub soarele toamnei.

- Doi demoni diferiti ce nu se pot suporta.

Uneori, deseori, ambii parteneri intra in cuplu cu probleme, fiecare cu demonul sau, ce este alimentat cu nelinisti, rautati, pretentii, frica, ura, invidie, neimplinire, si astfel el creste si nu poate fi prieten cu demonul partenerului sau. Si-atunci cei doi declanseaza razboiul, pentru ca asta e unicul lucru pe care stiu ei sa il faca. Sunt partenerii cu sufletele nevindecate, partenerii ce se urasc reciproc.
Si atunci ne putem firesc intrebarea: oare un orb poate conduce alt orb? Oare doi demoni vor gasi impreuna calea de iesire din Iad? Vindecarea poate proveni intr-o relatie tensionata si fortata? Si mai e justificata ramanerea in formatie?
Un psiholog de cuplu poate alunga uneori demonii, rugaciunea se lupta cu ei, insa... nu intotdeauna prelungirea relatiei este solutia, nu ea ofera sufletului linistea. Pentru ca fie si vindecati cei doi se pot trezi, si trezirea sa le ofere peisaje diferite, ce nu pot exista in acelasi tablou.

- Unul gaseste Lumina, celalalt ba.

Ajungand la limita din cauza unei vieti nefericite, unele suflete cauta cu indarjire vindecarea si pentru nenumarate motive ce nu-si au locul aici, chiar o gasesc. Studiaza, citesc, merg la cursuri, mediteaza, se roaga si astfel cresc. In schimb celalalt..., partenerul nu poate, ori mai degraba nu vrea sa urmeze acel drum. Si atunci durerea ambilor parteneri isi schimba numai reperele. Cel trezit o resimte cu foarta, dar altfel decat cel inca nevindecat, si tot el e cel care realizeaza ca povestea aceea s-a apropiat de final, si nimic nu-l mai poate tine in ea. Si-atunci iese din cuplul bolnav. Cautandu-si un egal spiritual
Este recomandabil divortul? In astfel de cazuri sigur ca da.

Dar pentru asta e necesar mult curaj. Curajul de a trai sentimente, si puterea a echilibra emotii firesti ce il bantuie cum ar fi:
- teama de schimbare.
- teama de singuratate.
- intrebarea daca va gasi pe cineva mai bun sau toti sunt „asa”...
- neplacerea de a trece prin procedura divortului, fie ea si simplificata.
- momentul despartirii care indiferent cum este partenerul, este o trauma.
- parerile si comentariile „lumii”...
- anumite probleme materiale.
- probleme legate de copii, cind acestia sunt prezenti pe aceasta lume
- schimbarea statutului din „casatorit” in „divortat” ce are efect asupra psihicului.

Dupa cum se vede nu e un proces simplu si usor, si aceste intrebari sunt firesti, normale chiar si pentru omul echilibrat.
Orice schimbare necesita energie psihica, sufleteasca, si energie fizica, energie pe care omul e necesar sa o aiba. Orice schimbare trezeste un sentiment de neliniste in fata necunoscutului, care in anumite limite este un sentiment firesc. Orice schimbare poate trezi in mod subtil si sentimente de vinovatie...
Si totusi uneori schimbarea e ceva necesar.
Iubirea poate fi confundata cu altceva.

Deseori oamenii se amagesc, oamenii inca traiesc intr-o lume a umbrei prin care raze de lumina razbat din cand in cand, si atunci realizeaza ca ceea ce traiesc nu e bine. Pentru simplul fapt ca nu le este bine, nu au pace in suflet si fericire in interior. Uneori folosim cuvantul iubire pentru senzatii si sentimente ce nu au nimic de-a face cu ea. Pentru ca...
- dependenta – a nu putea trai fara el/ea - nu e iubire
- atasamentul – frica de a lasa in urma - nu e iubire
- cedarea vointei catre celalalt – nu e iubire
- compromisul doar pentru a ramane intr-o relatie – nu e iubire
- capitularea in fata raului – nu e iubire
- supunerea vointei noastre, vointei lumii – nu e iubire

VREAU SA-MI VINDEC RELATIA? POT...?

Uneori da, alteori nu. Totul este in functie de circumstante. In primul rand sa nu uitam ca o relatie presupune doi oameni. Iar pentru continuarea sau vindecarea ei e necesara dorinta si vointa ambelor parti.
Ce poate face doar unul? Se poate ruga, poate face meditatie, ori terapie sufleteasca, isi poate vindeca problemele sale personale, si daca era el cumva pricina neintelegerilor din acel cuplu, atunci cu siguranta relatia se va schimba. Atunci cand tu te schimbi, totul in jurul tau se schimba. Este un mare adevar! Dar omul are libertatea de alegere, fapt pentru care niciodata unul nu va putea decide in mod fortat pentru doi.
Deci... daca numai unu din cei doi doreste sa imbunatateasca relatia, daca doar unul lucreaza in acest sens pentru doi, atunci rezultatul va fi totusi vizibil, pentru ca dorinta de schimbare, insistenta, rugaciunea, intotdeauna au darul de a pune lucrurile in miscare. Deci... fie partenerul se va schimba si relatia se va vindeca, fie el se va indeparta si mai tare si cel ce-si doreste o relatie sanatoasa, va avea parte de asta, insa cu altcineva. In fond scopul fiecarui suflet venit pe Pamant este propria sa vindecare si evolutie spirituala, indiferent ce lectie de viata presupune acest fapt.
Cine decide cum vor sta lucrurile? Dumnezeu, pentru ca nestiute sunt caile Sale. Iar sufletul omului este atat de complex, de puternic si in acelasi timp delicat.

TREI ASPECTE DELICATE...

CONCUBINAJUL

Da, recunosc, nu sunt deloc adepta concubinajului.Nu il consider un "pacat" in sens religios ori spiritual, ci doar un mod de a iubi pe jumatate. Pentru ca ne amagim numind concubinajul „casatorie moderna”, ne mintim ca amanam casatoria doar din considerente materiale, cand de fapt nu facem decat sa speram in secret in gasirea „partenerului bun”, luandu-ne pentru asta „o marja de libertate”, sau credem ca va veni o „miraculoasa schimbare” a celui prezent ce... „se va indrepta”... Spre ce? Spre a fi cum il dorim noi. Dar poate ca el nu vrea sa se schimbe.
Spunem ca "un contract" nu e un "certificat de iubire". Da, lucru foarte adevarat, insa a te casatori e o dovada de incredere in acea relatie de iubire, o decizie cel putin aparent definitiva, o alegere... E cum ai spune: "Te vreau pentru o viata, si stiu ca nu vei dezamagi..." Si uneori se intampla asa, alteori masca indragostitului inflacarat e deta jos prin actul casatoriei. Pentru ca desi nu doar pare, ci chiar ESTE, un simplu ritual, el produce efecte la nivel interior, psihic, sufletesc. Casatoria scoate la iveala OMUL.Omul, asa cum este el cu adevarat. INGERUL... SAU DEMONUL, caz in care... slava Domnului ca a fost inventat divortul! Si... slava Domnului ca am fost creati pentru a putea iubi chiar de mai multe ori!

GELOZIA

A fi gelos in cuplu este un pacat? NU! Este perfect normal si firesc. Nefireasca e gelozia absurda, gelozia neintemeiata, obsesiile de acest gen, santajul sentimental, posesivitatea excesiva. Pentru simplu fapt ca mai nefireasca decat gelozia este in cuplu promiscuitatea sexuala. Aceasta nu are nimic de-a face cu iubirea. Inseamna ca e o confuzie in sufletul tau. O problema ce se cere rezolvata. Cuplul barbat-femeie este foarmat doar din doi. Acceptarea sau cautarea unui al treilea este intotdeauna un semnal de alarma. Unul ce nu trebuie ignorat, sau poate cercetat cu atentie si vindecat sufletul de o astfel de relatie duala..

PERFECTIUNEA

Poti cauta o viata OMUL IDEAL si te asigur ca nu-l vei gasi, chiar daca pare pentru un timp a fi coborat chiar din visele tale, intr-o zi va face ceva ce te va... trezi. Nu visezi, esti aici, in viata reala! Viata in cuplu intotdeauna presupune un compromis, sau mai multe, pentru ca omul traitor pe Pamant, este un om in curs de evolutie. Iar viata de cuplu e cea mai inalta scoala. Cand compromisul este echilibrat si nu devine o povara pentru suflet si trup, el nu e decat dovada iubirii celuilalt. Pentru ca traiul in cuplu presupune si o datorie catre celalalt, iar orice datorie... este o mica limitare a libertatii personale.

Cum stii daca ai o relatie BUNA?

Un indiciu ca esti intr-o relatie normala este pur si simplu STAREA DE BINE, starea de bine sufletesc, de siguranta spirituala.
Fiti deci romantici, dar nu uitati de real. Fiti realisti, dar nu uitati de sentimente, de frumos si emotii. Fiti voi insiva, dar nu uitati sa dati dreptul celuilalt sa fie si el tot asa... Nu-l idolatrizati, pentru ca atunci cu siguranta va va dezamangi. Iubeste OMUL si OMUL va sti sa fie perfect si sublim, dar doar OM in limitele sale de om si nu personaj rupt din basm.

CUPLUL SACRU

Ce este el? Un cuplu de sfinti? Un cuplu de oameni perfecti?
Nu! Este un cuplu pornit in cautarea iubirii, a iubirii de sine, de oameni si mai ales a iubirii de Dumnezeu. Aceasta din urma fiind scopul primordial al vietii, iar casatoria instrumentul principal. Poate pentru unii pare ciudat, dar... asa este. La polul opus este calugaria, care este la fel de grea ca si casatoria, si este si ea o cale, dar nu despre asta doresc sa vorbesc eu acum.
Putem spune ca exista IUBIRE intr-o relatie, cand in acea relatie partenerii se sustin reciproc in evolutia lor spirituala. Ei sunt astfel atunci cand isi deschid portile unul altuia catre divinitate, cand prin ce fac si ce sunt, se ajuta unul pe altul sa creasca, sa se maturizeze psihic si spiritual. Si nu doar rugandu-se impreuna - apropos, puterea unui cuplu ce se roaga impreuna nu se dubleaza, ci creste de 6 ori fata de cea a unui sinur om, poate ca de-asta hindusii bazandu-se pe tainele vedice, au atat preot, cat si preoteasa, casatoriti, ce sustin anumite slujbe religioase impreuna – ci fiindu-si alaturi fizic si mai ales moral in problemele vietii de zi cu zi.
Iubirea de cuplu este o relatie de parteneriat in care cei doi vorbesc de la egal la egal, sunt sinceri unul cu altul, isi traiesc relatia fara masti si minciuna, fara pretentii si aroganta, fara concurenta reciproca, ori umilinte intre cei doi.
Nu sunt perfecti si totusi sunt armoniosi, energetic si psihic. Nu sunt iluminati, dar ambii merg constient pe drumul spre Lumina.
Si reluand ideia ce-am spus-o mai sus, nimeni, nicaieri nu poate fi mai liber de masti decat in intimitate, adica in casa sa si in relatia sa personala, in pijama si papuci.
In casnicie omul se manifesta pe sine, liber, cu defectele si calitatile sale, cu durerile sale, cu fricile sale, cu indoielile sale, cu sperantele sale, cu cele nespuse ale sale, cu tot ce reprezinta un om asa cum ESTE.
Poti iubi astfel omul – OMUL REAL? Aceasta e intrebarea, pentru ca doar asa poti forma cuplul sacru, aici in REAL, nu intr-o IDEALISTA LUME ILUZORIE a povestilor ce nu se traiesc niciodata.
Pentru ca un om matur spiritual stie ca dupa ce parfumul trandafirilor ce-au incununat o relatie in momentele nasterii sale se risipeste, ramane GRADINA, iar florile sale trebuie ingrijite, buruienile ce apar trebuiesc plivite, pamantul ce uneori se intareste trebuie sapat, uscaciunea udata, noroiul transformat in alei si pavat...
Poti ingriji impreuna cu altul gradina aceasta a sufletului? Pentru ca asta este viata de cuplu, o viata in care doi oameni trebuie sa ingrijeasca o gradina, sa o planteze, sa o faca sa creasca, si o data crescuta sa o mentina plina de flori.
Un cuplu sacru stie ca aceasta gradina magica nu poate fi ingrijita decat EXCLUSIV DE DOI oameni, daca si altii si plimba si planteaza acolo, armonia gradinii se strica, daca numai unul lucreaza echilibrul nu poate fi dobandit, daca plantam dupa parerile altora, gradina nu ne mai apartine, daca uitam sa o ingrjim se usuca...
Da, cere efort sa mentii aceasta gradina, cere echilibru personal, armonie interioara, dorinta, vointa, daruire si munca.
E greu sa traiesti in cuplu? Da, dar merita... e superb...
Pentru ca... ce bucurie este sa vezi gradina inflorita... Ce placere sa plivesti buruienile in doi... Ce distractiv sa faci strategii impreuna cu fiinta iubita, cum si pe unde mai trebuie trasate alei... ce bine e sa auzi pe inserate cantecul pasarilor si sa simti parfumul florilor cum urca in cerul din suflet.
Acest parfum care e tot cel de la inceputul relatiei si totusi e altul... prin el... ce miracol... sa simti cum se produce alchimia dorita in secret de fiece suflet, alchimia transformarii lui doi.
Pentru ca atunci... pe inserate... doi se transforma in unul, in acea zeitate magnifica, nascuta din cuplul cel sacru. astfel se naste echilibrul perfect, doua suflete se transforma in unul... iar acel unu se transforma intr-o splendida divinitate.
Numai un cuplu sacru poate avea grija de o astfel de gradina... si sa o denumeasca simplu – gradina divina a sufletului – gradina EDEN.

Carla von Vlad