Lumea Spirituala

Cugetarile unui fir de nisip... aflat pe infinita plaja a Universului

Fa cunostinta cu tainele sufletului tau si vei afla misterele Universului...

EL ne zambeste zilnic, in roua diminetii, in apa de izvor, in brazii cu varfuri semete ce se inalta spre cer. Chiar si-ntr-un oras imens se manifesta liber pe alocuri. El e pretutindeni oriunde si oricum. In noi, in jurul nostru...
EL daruieste totul simplu, generos, maret si iubitor.
Daruieste si nu cere nimic, dar totusi SI-AR DORI... sa iubim cerul si florile, sa respectam apele si aerul, sa convintuim pasnic cu fratii nostri necuvantatori. Sa-L salutam in ceilalti semeni, frati de-ai nostri, fie ca ei sunt constienti de prezenta LUI in propriul Sine sau inca mai au ceva... pina il vor gasi.
In felul acesta simplu ii putem multumi zilnic. LUI, celui ce DARUIESTE totul zilnic, haide-ti sa-i daruim si noi ceva. Haide-ti sa-i daruim zambetul inapoi...

Cei cu inima pura pot ajunge la stele, le pot atinge cu gandul, pot zbura peste lume, pot atinge visul transfomandu-l in viata. Doar ei il pot vedea pe Dumnezeu pretutindeni, in stele, in Soare, in ploaie, in val, in fiece zi, in orice secunda.
Cei ce au inimi de copil pot crede in bine chiar si atunci cand curge lacrima, ei pot zambi norului pe timp de furtuna si pot dansa in ploaie facand Soarele sa se arate iar...
Sa nu uitam ce ne-a spus Iisus si sa pastram vii cuvintele Sale: “Lasati copiii sa vina la MINE pentru ca a unora ca acestia este Imparatia cerurilor...”
Fiti copii, lasati-i copilului din voi bucuria jocului, bucuria jocului cu visul si bucuria jocului cu viata...
Copilul din voi stie misterul, el e magicianul vietii ce intotdeauna VA CASTIGA...

Sarutul dintre cer si mare naste mii de diamante pe apa, mai stralucitoare si mai pretioase decat o bijuterie de un milion de karate, nisipul fin se intinde mangaietor si cald la picioare, mai nobil decat zece covoare persane, un pescarus striga spre zare cel mai frumos cantec de dor, iar valul se naste din nou si din nou...
Simt ca ma nasc si renasc precum spuma din valuri de fiecare data cand iti multumesc Doamne pentru toate aceste daruri... atat de simple, atat de mirifice, atat de pretioase, nascute din iubirea dintre Cer si Pamant...
E marea, e vacanta, e dorinta omului de a fi fericit.
E darul LUI simplu si perfect catre noi.
E marea, e valul, nisipul, pescarusii... E VIATA.
Binecuvantat si slavit sa fie CREATORUL nostru... al lor...

Universul se naste din intalnirea infinitului cu timpul.
Timpul nu are sfarsit, fiecare secunda zamisleste alta, fiecare ceas e doar trecere spre urmatorul.
Inifinitul ne cuprinde pe toti, noi trebuie doar sa decidem pe ce frecventa calatorim prin imesitatea aceasta, spre ce directie si in ce sens.
Visul, gandul, cuvantul sunt cele ce ne poarta fiinta prin timp in infinit.

Doar timpul ne poate spune CINE SUNTEM cu ADEVARAT, cine e Dumnezeu, ce e iubirea... si care sunt roadele ei.
Doar timpul ne aduce in suflet implinirea visului, sau regretul ca nu-l vom implini candva.
Doar timpul nu are sfarsit in lumea aceasta, secunda zamisleste alta, ceasul acesta e doar o trecere spre celalalt.
VISUL, GANDUL, CUVANTUL, FAPTA sunt cele ce ne poarta fiinta prin timp in INFINIT spre directia in care ALEGEM sa mergem.
Doar el scoate la lumina ADEVARUL din noi.
Prin el devenim, ne transformam... in Lumina sau umbra... in IUBIRE sau ura, in cantec sau blestem, in dans sau in piatra...
Timpul este OGLINDA fidela a SUFLETULUI... el ne reflecta zambetul.... lacrima... el ne vorbeste tainic, real, simplu si direct despre noi.

Ai incredere in tine insuti si credinta in Dumnezeu, ele sunt cheile ce deschid portile cufarului tau plin de comori, ascuns in camaruta din inima.
Rabdarea, curajul si iubirea sunt felinarele ce-ti lumineaza drumul, iar armonia e cantecul ce-ti va bucura sufletul si-ti va insufleti visul pe cararile vietii...

Religia hindusa spune: doi demoni sunt pe lumea aceasta, ATASAMENTUL si RENUNTAREA.
Nu le da putere asupra viselor tale, nu-i lasa sa-si faca salasuri in inima ta.
Fii liber, deschideti aripile si zboara precum pescarusii peste marea viselor vietii si vei gasi tarmul unde le vei TRAI in pace dragoste si prosperitate, acum sau candva...

Viata este magie 100%. In clipa in care omul devine constient de asta, devine stapanul destinului sau.
Omul ar trebui sa stie macar ca s-a nascut magician, chiar daca copil fiind, lucreaza cu legi ce nu le cunoaste, apoi dintr-un motiv sau altul, incepe sa caute, sa-si aminteasca ce ESTE si astfel incepe sa VADA, sa poata privi lumea de dupa val si astfel sa descoper INFINITUL...

Stii omule ce important esti? Esti constient ca fiecare molecula a ta a fost zamislita in pantecul universului, nu doar in pantecul maicii tale, ca fiecare fir de par a fost tesut de Dumnezeu, ca fiecare gram de sange e viata si flacara vie, iar fiecare lacrima a ta curge pe obrazul Creatorului tau?
Afla cat de important esti si astfel vei afla si cata iubire iti straluceste in suflet, gaseste drumul spre adevar si fii liber, in lumea constiintei superioare ce te desparte de iluzii...

Mi-am dat seama deodata ca nu sunt in razboi cu nimeni pe Pamant. Ca razboiul nu e posibil decat intre prosti. Ca munca de convingere a unui “om marunt” e doar o munca de Sisif, inutila, zadarnica si mancatoare de timp.
Logic? Foarte...
Pai daca unul e asezat pe o scara inalta, mai aproape de varf si ii striga celui ce merge agale pe jos: “Atentie, dupa colt e un sarpe!”... O sa-ti raspunda: “ Ce sarpe? Ce colt? Eu nu vad nimic! Drumul nu are nici macar bifurcatie.”
Daca tu de pe scara insisti, esti luat drept nebun.
Deci... nu incerca sa convingi pe cineva daca el priveste lucrurile din alta perspectiva. Mai bine ia in calcul locul din care privesti tu si iar urca...
Si mai ales nu uita sa-ti fii recunoascator si sa-ti multumesti ca ai reusit sa urci pina acolo unde nu mai ai de-a face cu serpi... sau cu prosti.

Nu are importanta ce cred altii despre tine, atata timp cat tu stii cine esti.
Nu au importanta nici ochiul rau, nici gandul negru, cand Dumnezeul din sufletul tau este treaz.

Iubirea e bucuria din suflet ce nicicand nu moare, e un dor vesnic viu de ceva misterios, puternic, sublim, si desi pare paradoxal iubirea ramane cu tine in clipa cand TU CEL MIC, il ierti pe TU CEL MARE SI TOT adica pe DUMNEZEU pentru ca El nu-ti implineste un vis sau o dorinta arzatoare, e clipa cand Dumnezeu vazand ca L-ai iertat si ca-L iubesti mai presus decat toate iluziile tale umane, produce ALCHIMIA adica acea magica transformare in profunzimea Sinelui tau. EL iti daruieste “for ever” toata dragostea SA si ramane vesnic cu tine, prin zile si nopti, prin clipe si ani, punandu-ti frumusetile LUI mereu la picioare, si daruindu-ti aripi pentru a da sens zborului tau, facandu-si salas in propriul tau suflet si locuind mereu in inima ta.
Si astfel IUBIREA devine chiar VIATA, viata ta vazuta prin ochii lui Dumnezeu.

Doamne, ajuta-ma sa transform necredinta in credinta, lacrima in eliberare, SURASUL intr-un mod natural de a fi, IUBIREA intr-o clipa de viata, iar CLIPA in eternitate...

Prima data cand am inteles ca Dumnezeu nu ne judeca a fost in vremuri apuse, cand ma aflam in “big trouble” sau mai pe romaneste in belele nasoale si… am oscilat in fata numarului de telefon a doi clarvazatori foarte buni care cu siguranta ar fi putut sa m-ajute. Totusi imi era teama ca ei ma vor judeca, fiindca de ei nimic nu poate sufletul ascunde.
Si-atunci… m-am intrebat de ce, de ce naiba simt asa?
Mi-am dat seama ca exista EL, iar EL stie tot, asemenea marilor clarvazatori. Insa diferenta e aceea ca LUI nu simteam nevoia sa-i ofer justificari, ori sa-i dau explicatii. Atunci am avut o revelatie: DE EL NU MA TEM!
Fiindca abia atunci am inteles ca de fapt EL nu ne judeca, ca El e o constiinta atat de complexa, ca "judecatile" Sale transced micile vinovatii umane, ca e superior oricarui OM, oricat s-ar da unii de mari, exista legi ale universului ce se-aplica, dar tot acestea ne si ajuta, in orice situatie...
EL ne primeste in bratele sale, ne iubeste si ne suporta. Masura ajutorului SAU e doar cea a credintelor noastre... iar pedepsele Sale exista doar in mintile nostre, ce se simt vinovate de tulburarea sufletului.

Viata ne invita sa dansam, sa cantam, sa zambim. Noi trebuie doar sa hotaram pasii dansului, sa alegem muzica, sa ne transformam în suras.
Noi, sau de nu, o fac altii si s-ar putea sa nu ne placa.

Mergi pe strada, vezi deodata pe unul stand intr-un canal imputit si tu, baiat bun ori fata inimoasa ce esti, ii intinzi mana vrand sa-l ajuti sa iasa la lumina. Dar simti cum iti dispare inelul de pe deget si cum individul te trage spre hauri...
Nu intelegi ce se-ntimpla? E nebun sau nerecunoscator?
Pai, greseti ! Nu intelegi ca el nu vrea sa iasa de-acolo, vrea sa vii tu la el... in legile acelea. Ca lumea lui i se pare perfecta! Iar tu ii incalci liberul sau arbitru. Cine te crezi? Salvatorul celest...?
No... n-ai sanse... omul acela nu suporta lumina.
Poti fi totusi un salvator, insa numai atunci cand omul din canal iti cere ajutorul. Cand a inceput sa vada mizeria din jurul lui si sa-i puta. Atunci e o binecuvatare mana intinsa, ba mai mult e o datorie fata de-un semen de-al tau.
Altfel, ajutorul tau dat cu forta, e doar orgoliul imens al unui om inca necopt... care risca sa cada de pe ramura, asa, necopt, si deci... in zadar.

Prietenul e cel care stie sa-ti transforme lacrima in zambet, cel care prin simpla sa prezenta poate sa-ti transforme un camp de maracini intr-o gradina de flori.
E cel care NU tace, NU pleaca si NU e departe, indiferent de distanta...
Sa nu uitam totusi ca cel mai bun prieten ne este propriul SUFLET, iar cel mai important e intotdeauna DUMNEZEU...

Iubirea dintre barbat si femeie e 100% magie! Ceilalti oameni nu îl/o vad astfel... Adica pentru ei nu e nici special, nici charmant, nici indispensabil. E un om ca toti ceilalti...

Oare iubirea se poate defini in mod logic?
Se pare ca da. De fapt e ATRACTIE. Da, o atractie irezistibila spre ceva. Daca iubesti pe Dumnezeu de EL esti atras. Daca-l iubesti pe dracu, cu el ai de-a face. Iubesti un om vrei sa ai de-a face cu el/ea, iubesti bautura te ineci in alcool, iubesti mancarea, gloria, banii, asta vrei sa atragi. Si atragi daca asta vrea si cere si inconstientul tau.
Apoi, vrei sa te unesti cu obiectul iubirii, fie el Dumnezeu, fie un el sau o ea, fie bautaura, ori mancare...
Deci in al doilea rand iubirea e CONTOPIRE. Adica amestec...
Apoi DEVENIRE, devii altceva, pentru ca nu mai esti doar tu, esti si obiectul iubirii tale, deci SCHIMBARE.
Iubirea e astfel o stare, o noua STARE a ta. O stare emotionala si in consecinta si fizica. Tranformare... si de aici, ce urmeaza, ce esti... Esti altceva.
Dar evolutia te cheama spre o continua transformare. Asta e programul ce ruleaza in universul asta. O miscare de progresie in spirala, tot mai sus si mai sus...
Jos si sus, desigur raportate la noi, universul are reperele sale, altele... El nu e static, important e sa mergi in ritmul sau, sa iubesti astfel, iar si iar... IN IUBIRE SA CRESTI...

Binele si raul apartin acestei lumi si depind de punctul din care privim lucrurile. Totul se afla in schimbare si in evolutie continua. Exista conventii, repere, perspective si toate sunt atat de umane...
Si totusi noi ne agatam de ele, se chema obisnuinta. Uneori e O.K. Ce nu e bine e cand ne agatam de raul din povestile noastre interioare, prefabricate. Atunci e rau pentru ca suferim, pierdem timpul, irosim viata.
Eu m-am trezit dupa o cearta, m-am trezit singura intr-o casa mare plangand, si plangeam de si lui dracu i s-a frant inima... Poate ca de-asta deodata am simtit ceva straniu si m-am intrebat: Ce naiba fac eu aici? Asta sunt eu? Plang, sufar? De ce? Eu... Nu se poate ! E timpul meu, al meu si clipele curg, asa... Doamne ce fac EU aici ! Eu... Ma obliga cineva sa sufar, sa plang? Am realizat ca raspunsul e NU. Am clipit des. Era exact ca si cum te-ai trezi din somn si ai avut un cosmar, dar ai deschis ochii si gata, s-a dus. Doar atat? Ce simplu... Uimitor!
N-am mai plans si am schimbat tot scenariul acela stupid ce il credeam viata mea cu unul mult mai bun... tot viata mea si acesta de acum...

Carla von Vlad

Va urma...