Lumea Spirituala

Fa cunostinta cu tainele sufletului tau si vei afla misterele Universului...

Caii liberi si karma…

Privesc fascinata caii salbatici ce-mi apar în fata ochilor în toata superbitatea lor. Pasc liberi la peste 2300 m altitudine in muntii Parang. Ma opresc o clipa, doua, trei... nu-mi mai vine sa plec. Caii ma privesc si ei, si parca saluta prezenta omului, ce-i admira si le respecta libertatea si splendoarea.
Învaluiti de nori, aflati în locul unde se avanta vulturii si turistii temerari, sunt o frumusete, unul din ei este alb...
Fara sa vreau gandul îmi zboara la fratii lor, la acei cai ce trag din greu la carute încarcate peste masura, la caii ce mor pe sosele loviti de masini sau mai rau, sub loviturile “oamenilor” ce ar trebui sa le poarte de grija, dupa ce i-au servit o viata întreaga.
Îmi vine instantaneu în gand cuvantul karma. Darul divin de a se naste acolo. Apoi vine urmeaza întrebarea „de ce au vieti atît de diferite?” si vine si concluzia... deci si caii au o soarta a lor, o karma ca si oamenii. Stiu deja ca voi scrie un articol pe tema asta, de mult doream sa-l scriu, superbii cai doar mi-au reaminitit si m-au impulsionat sa raspund la una din cele mai arzatoare întrebari puse de oameni în dorinta lor de a afla raspunsul ce le va aduce bucuria vietii, acea libertate... acel raspuns ce-i va transforma în fiinte libere... superbe, fericite precum acei minunati cai liberi din Parang.

Întrebarea cheie suna astfel: Cat din viata noastra e karma si cat „liber arbitru”?
În ce masura suntem liberi sa ne construim viata?
Prin cartile mele si prin articole am mai raspuns la aceste întrebari, dar viata mi-a demonstrat importanta acestora si deci si necesitatea unor noi explicatii, unor noi clarificari...

Ce e karma?

Un program info-energetic, alcatuit din tipare, scheme mental-emotionale formate în timp, ce s-au imprimat în spiritual fiecarei fiinte, program in derulare, ce tinde sa-si depaseasca blocajele, sa treaca de punctele de stagnare, pentru a urca pe o spirala energetica cu vibratii din ce în ce mai înalte, nu în înteles material de scara, ci în scopul schimbarii si al evolutiei universale. Scopul fiecarui spirit este o continua transformare, o mergere înainte, pentru ca viata sub orice forma ar fi ea în acest univers e în continua schimbare. Iar acest lucru se poate realiza prin învatare. Echivalentul spiritual al cuvîntului se numeste – EVOLUTIE.

În limbaj mai simplu karma este:
- un mare bagaj de informatii si energii ce se pastreaza în spirit dupa trecerea noastra în lumea de dincolo, program cu care ne nastem, însa de care uitam în mod constient. Totusi din inconstinetul nostru ne parvin semnale, informatiile ni se fac cunoscute într-un fel sau altul. Prin aptitudini, atitudini, talente, înclinatii, aspect fizic, preferinte culinare, preferinte de alte tipuri, caracter, imagini ce par irationale, amintiri inconstiente dar constientizate sub diverse aspecte în viata, precum alegerea unei profesii, preferinta pentru un anumit gen de partener sau chiar pentru anumite persoane cu care am mai avut de-a face în alte existente.
- simpatiile, antipatiile, credintele, fricile... visele de noapte sau idealurile...
- nivelul spiritual si energetic al unei pesoane.
- dorintele tin de karma. Dorintele neîmplinite ce nu ne dau pace si venim aici ptr a le trai. Deci datoriile fata de noi însine.
- datoriile fata de anumite persoane, alte persoane decat noi însine, datorii de care am devenit constineti cand aflati pe lumea cealalta ne-am privit filmul vietii si ne-am ascultat constiinta limpede, neumbrita de vocea nici unui egou.
- implusul de a darui, de a învata pe ceilalti, de a ne pune în valoare cunoasterea în slujba semenilor, e tot o dorinta, dar si o datorie karmica.

Ce am detaliat mai sus as putea rezuma astfel:
- cunoasterea, puterea de intelegere a adevarurilor universale reprezinta un nivel karmic, sau treapta spirituala la care a ajuns spiritul.
- capacitatea de a iubi, capacitatile empatice, telepatice si de clarviziune tin de karma, de experintele si meritele spiritului.
- tiparele de viata, schemele emotionale si mentale pozitive si negative, tin de karma, istoria de viata a spiritului.
Dar pentru a fi mai explicita, iata si...

Limitarile karmice - lectiile de viata neînvatate în alte existente,
- emotiile ce nu le-am putut stapani,
- informatiile ce nu le-am putut întelege,
- datoriile fata de anumite persoane,
- datoriile altora fata de noi...
- atasamentul fata de cineva sau ceva...
- un vis neîmplinit,
- o viata întrerupta brusc, accidental, în pofida programului karmic.

Din karma decurge:
- nasterea într-o anumita familie, cu care rezonam deci cu care se potrivesc programele noastre karmice.
- un anumit loc, tara, localitate.
- nivelul social, care nu este întamplator chiar daca el poate fi diferit de cel din viata anterioara el este tot un efect karmic.
- o anumita personalitate, caracter, aptitudini...
- un anumit nivel spiritual
- anumite talente în diverse domenii de activitate
- anumiti oameni ce-i întalnim pe parcursul vietii.
- prietenii, iubiri, dusmani, pasiuni...
- dorinta de a merge în anumite locuri, tari...
Încep sa ma repet deci cred ca am fost explicita, am dorit sa ma fac înteleasa de cît mai multi cititori.

Ce înseamna liberul arbitru?
Desigur, libertatea de a alege nu doar în anumite momente ale vietii, ci în fiecare secunda a vietii. Posibilitate pe care o avem toti!
Avand în vedere ce înseamna karma, adica limitarile si darurile ei prezentate mai sus, poate unii îsi pun întrebarea daca liberul arbitru mai are sens, mai exista si care e rolul sau.
Cat ni-l putem manifesta în conditiile existentei karmei?
Atat cît ni-l permit anumiti factori existentiali, scenariul de viata în care evoluam.
Însa sa nu uitam ca pentru foarte multi semeni, familia, locul nasterii, conditia sociala, si uneori nici chiar un anume handicap fizic, nu au constituit piedici în calea evolutiei lor, în calea realizarii depline în viata.
De ce? Pentru ca un rol important în viata unei fiinte joaca si personalitatea, caracterul, vointa, ambitia, dorinta de a reusi, si... nu în ultimul rînd, ci chiar în primul rînd CREDINTA SI IUBIREA DE DUMNEZEU.

Daca nu ar exista liber arbitru nu am putea evolua. Iubirea de divinitate n-ar avea sens, credinta ar fi o eroare, ajutorul dat semenilor doar plati, ajutorul primit datorii neplatite, iar evolutia o mare gogorita... La ce bun totul daca este deja predestinat iar noi suntem niste masinarii complet programate!?! Stati linistiti NU este asa... Exista limitarile karmice expuse mai sus, dar dincolo de ele exista libertatea de a ne construi viata.
Exista alegerea, vointa, credinta ce muta muntii si iubirea ce-i face sa zboare...

Karma nu e precum cred unii doar o compensatie, adica foarte direct spus: daca unul mi-a dat o palma în viata anterioara, în viata aceasta va fi necesar sa-i io trag înapoi..., daca am o datorie de bani la cineva, am venit aici sa i-o platesc cumva, daca o mama buna m-a crescut ea acum îmi va fi fiica si va fi în grija mea. Desigur aceste lucruri se pot întampla întocmai cum am spus mai sus, dar nu e obligatoriu... sa fie asa.

Limitarile karmice sunt info-energetice si se pot exprima în multe moduri! Scenariul poate fi diferit, actorii la fel, problema însa ramane, ramîne lectia, blocajul, limitarea. Iar scopul revenirii pe Pamînt este eliberarea de ele, este tocmai acela de a le schimba. Cum? Prin alegere proprie, de data asta diferita. Prin vointa!

De exemplu: daca unul mi-a dat o palma în viata trecuta poate veni cu aceasi ura si acum, îsi poate repeta fapta, iar lectia neînvatata va fi atît a lui cat si a mea. Agresivitatea si pasivitatea se întîlnesc iar, joaca aceeasi scena si lectia este ratata iar... karma comuna continua... pîna... pîna cand... între cei doi, victima si agresor va interveni singurul lucru ce întrerupe lantul karmic... O ALEGERE DIFERITA.

Aceasta alegere indiferent care ar fi ea trebuie sa duca la ruperea lantului karmic, la INDIFERENTA emotionala între cei doi actori pe scena vietii.
INDIFERENTA ce NU exclude iubirea, ca factor universal de evolutie, dar exclude dorinta, obsesia, pasiunea.

Karma mai poate consta în necesitatea de a rezolva o problema, o schema de viata. De exemplu cea de a te afirma social, cea de a iubi libertatea, cea de a întelege casatoria, cea de a vindeca, sau de a ierta, sau de a avea o relatie corecta cu banii, respectiv un echilibru între lumea materiala si cea spirituala, de a nu judeca, în fine... de a nu cadea în extreme.
E necesara o ECHILIBRARE, o eliberare reala de problemele vietii, eliberare ce în genere poate fi obtinuta prin detasarea psihica de acestea. Dar e bine de stiut ca în cele mai multe cazuri, renuntarea, nu duce la detasare, ci doar întelegerea ne ajuta, iar cea mai înalta forma de întelegere este obtinuta prin TRAIRE. Ori prin comunicare... directa, simpla, dela suflet la suflet.

NE PUTEM ELIBERA DE KARMA

Cu fiecare pas spre libertate, rupem o za din lantul ce ne tine legati de ceva. Putem alege sa o facem, putem alege sa ramanem sclavi. Sclavii unei „iubirii”, mai bine spus obsesii, sclavii unei razbunari, mai bine spus ai urii. Pentru ca orice legatura de o fiinta sau de un scop pamanteam creaza karma.

Ne putem elibera de karma, nu renuntand la lume, ci traind în ea cu întelepciune, echilibrat si calm. Ne putem elibera de karma prin cunoastere, cunoasterea nu a zeci de lectii predate în scoli, ci cunoasterea legilor spirituale.

Ne putem elibera de karma prin iubire, iubirea aproapelui, iubirea de sot, de prieteni, de dusmani, de copii, de natura, de frati necuvantatori.

Dar iubirea se traieste greu fara o anumita cunoastere, mai bine spus fara o anumita întelegere a celorlalti, fara empatie, si fara o anume libertate a sufletului ce se vrea liber de frici, de pasiuni, de dorinti si ranchiuna...

Poate pare nedrept, dar adevarul e ca la trairea si întelegerea IUBIRII se ajunge treptat. Se ajunge strabatînd cararile vietii ani buni, uneori anii nefiind de ajuns, si atunci vorbim de secole, de zeci ori sute de vieti...

Ne mai putem elibera de karma mai simplu, printr-o UNICA si REALA iubire – O IUBIRE SUBLIMA DE DIVINITATE.
Pentru ca astfel ne vom apropia de EL si astfel EL ne va putea îndruma. Dar si aici timpul are un rol important.

Mai exista si un alt adevar demult supus...„cine îsi iubeste sufletul îl va pierde”, iar „cine îl uraste va dobandi mantuirea”, adica eliberarea de karma... ne spune Biblia.

Oare cum vine asta?
Pai foarte simplu. Cine iubeste banii devine sclavul lor deci adio libertate, cine iubeste siguranta devine sclavul unei situatii limitate, cine iubeste nebuneste, (cititi - doreste obsesiv) o anumita persoana, devine sclavul atasamentului de ea, cine iubeste aceasta lume si vrea sa ramana aici cu orice pret e precum un cal...

Un cal ce paste liber pe o pajiste din munti, si care vede deodata un om ce vrea sa-l prinda si sa-l subjuge. Din teama de prapastii sta pe loc si îsi priveste neputincios atacatorul cazand victima dorintelor aceluia. Astfel calul e prins si dus undeva într-un grajd, unde îl asteapta o iarba uscata, un bici si hamul unei carute...
El a ales, a ales sa nu riste, a ales sa nu fuga... si totul de teama de a nu cadea în prapastii. Acum urmasii lui se vor naste acolo, vor avea aceasi soarta ca el, vor fi vanduti, vor fi loviti... vor fi sclavi.
Din cand în cand în putinele momente de odihna ce-i sunt îngaduite, calul îsi aminteste de un frate, un frate al sau care în fata atacatorului a fugit peste stanci, îsi aminteste si de un ultim si rapid dialog avut cu fratele sau...
„- Unde fugi?!? Stii ca pe drumul acela sunt rîpe, sunt stanci ascutie si risti sa-ti pierzi viata, sau mai rau sa îti rupi un picior!
- Risc... Îmi pun viata în mainile Creatorului, EL mai poate ajuta sa fiu liber... Voi reusi...
- Si daca totusi nu te aude?
- Atunci mai bine mor, sufletul meu se va duce în Ceruri... El va decide, doar EL îmi poate fi unic stapan... doar EL. Aleg sa merg înainte cu credinta în EL.
- Te sinucizi?
- Nu! Doar încerc sa ma slavez, încerc sa gasesc drumul pentru a trai viata care îmi place!
- Dar... Risti mult... E greu...
- Risc tot! Dar cred în alegerea mea, iubesc libertatea, iubesc muntii...
- Sa fiu olog, sa mor prin rîpe... sa merg pe un drum strîmt si greu... sa cred în vise vagi, sa sper în incertitudini... Nu. Nu am acest curaj, pur si simplu nu pot! E un risc... Raman pe loc si astfel viata mea nu va fi în pericol... Macar voi trai...”, fu ultimul sau gand, înainte ca hanul greu sa-l subjuge.
„Daca as fi stiut, as fi ales ca el, ca dragul meu frate. Dar n-am avut curajul sa risc, nu am avut curajul sa cred...Acum e tardiv.”

Tardiv? Exista oare momentul tardiv cand alegerile devin imposibile?
Da. Exista desigur, si acest moment naste karma, dorinta de a fi ales altfel, dorinta ca data viitoare alegerea sa fie mai buna, dorinta ca viitoarea alegere sa fie înteleapta, dorinta ce ne urmeza în eternitate.
Dar pentru a putea face aceasta alegere, uneori... trebuie sa ne nastem din nou.

Carla von Vlad